Dulceața de trandafiri poate fi făcută acasă din doar patru ingrediente de bază, iar costurile sunt mult mai mici decât în comerț. Anul acesta, un kilogram de petale proaspete de trandafir se vinde pe piața agricolă locală cu sume între 15 și 40 de lei. Din această cantitate se pot obține până la zece borcane de dulceață de casă, în condițiile în care în magazine un borcan de 200 de grame ajunge la 30 de lei.
Rețeta tradițională pornește de la alegerea corectă a florilor. Pentru rezultatul clasic sunt folosite exclusiv petalele de Rosa Damascena, soi apreciat pentru parfumul intens și culoarea specifică. Orice alt tip de floare va duce la un sirop fără caracter, fără culoare și fără gustul cunoscut. Lista ingredientelor este scurtă: petale proaspete, zahăr alb, apă și zeamă de lămâie. Apa și zahărul se folosesc în cantități egale pentru baza lichidă, iar zeama de lămâie are un rol important în păstrarea culorii și în prevenirea zaharizării timpurii.
Este esențial ca toate ingredientele să fie naturale, iar florile să provină din culturi organice, fără stropiri recente cu substanțe de sinteză. Florile cumpărate din florării sau din surse ornamentale comerciale pot conține pesticide care rămân în țesutul vegetal și nu sunt distruse prin fierbere. Și apa contează: varianta filtrată ajută la obținerea unui sirop limpede și reduce riscul de cristalizare, potrivit informațiilor publicate de Jurnalulnational.
Prepararea începe cu trierea manuală a petalelor. Fiecare petală trebuie verificată, iar baza albă se taie cu o foarfecă bine ascuțită, deoarece această parte dă un gust amar și astringent în timpul fierberii. După curățare, petalele se scutură ușor pentru a elimina polenul în exces și eventualele insecte. Urmează macerarea: petalele se pun într-un vas larg de sticlă sau email, peste ele se adaugă zeama de lămâie și o mică parte din zahăr, apoi se frământă manual. Prin această etapă se eliberează uleiurile esențiale, volumul petalelor scade vizibil, iar culoarea devine foarte intensă. Amestecul se lasă la rece câteva ore.
Separat, pe foc mediu, se pregătește siropul din apă și restul de zahăr, într-o cratiță cu fund dublu. Siropul este gata când o picătură pusă pe o farfurie rece își păstrează forma bombată și nu se prelinge. Abia apoi se adaugă petalele macerate. În timpul fierberii finale, spuma albicioasă de la suprafață se îndepărtează constant. Timpul de gătire este, de obicei, sub o oră. Consistența se verifică din nou pe farfuria rece, pentru că siropul fierbinte pare mai fluid decât va fi după răcire. Dacă este fiartă prea mult, dulceața se transformă în bomboană în borcan, iar dacă rămâne prea subțire poate fermenta rapid.
Rosa Damascena este soiul preferat și în culturile din România destinate industriei alimentare și cosmetice. Planta rezistă la iernile aspre, suportă verile secetoase și produce flori duble, bogate, al căror parfum se păstrează chiar și după tratament termic. Pentru cea mai bună calitate, florile se culeg doar dimineața, între răsărit și ora zece, când roua menține petalele ferme, iar uleiurile volatile sunt la concentrația maximă.
Cei care vor să își facă propria cultură pot cumpăra butași la prețuri între 10 și 30 de lei firul, în funcție de vârsta plantei, vigoarea rădăcinii și certificarea pepinierei. Planta are nevoie de sol bine drenat, expunere directă la soare, tăieri anuale și irigare constantă în perioada de înflorire. La final de primăvară, producătorii vând petalele proaspete cu 15 până la 40 de lei kilogramul, preț influențat de calitate, metoda de cultivare și zona geografică.
