Tot mai multe familii din Australia aleg să aibă mai puțini copii, iar explicația nu ține doar de bani. Un nou studiu realizat de Universitatea Flinders pe peste 1.000 de părinți arată că epuizarea, traumele și dificultățile reale din primii ani de creștere a copiilor cântăresc puternic în această decizie.
Datele se văd deja și la nivel general. Rata fertilității în Australia a coborât la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie, sub nivelul necesar pentru înlocuirea populației. Cercetarea leagă această scădere de o realitate foarte concretă pentru multe familii: dacă părinții mai au sau nu resurse fizice, emoționale și mentale să treacă încă o dată prin primii ani.
Pentru multe femei, întrebarea despre încă un copil nu înseamnă doar „ne permitem?”, ci și „mai putem?”. Dacă după o naștere au existat complicații grave, depresie postnatală, anxietate, lipsă de somn sau puțin sprijin, hotărârea de a nu extinde familia poate fi o formă de protecție.
Profesorul Damien Riggs, de la Colegiul de Științe Umane și Cultură al Universității Flinders, a explicat clar concluziile cercetării: „Oamenii presupun adesea că, dacă oferi stimulente financiare, familiile vor avea mai mulți copii, dar ceea ce ne spun părinții este că deciziile lor sunt modelate de ceea ce au trăit deja, nu doar de ceea ce își pot permite.” Potrivit Lyla, studiul publicat în revista Women s Reproductive Health arată că nașterile traumatizante, complicațiile grave, efectele pe termen lung asupra sănătății și episoadele de depresie postnatală sau anxietate au un rol major în alegerea de a nu mai avea alți copii.
Una dintre mărturiile incluse în cercetare rezumă puternic această stare: „Pot fi un zombie pentru încă doi ani?” Întrebarea vorbește despre lipsa somnului, suprasolicitare și efortul continuu de a face față fiecărei zile, aspecte care nu apar în planurile ideale de familie, dar ajung să influențeze decisiv alegerile.
Studiul mai arată că lipsa sprijinului concret apasă și mai tare atunci când familia nu este aproape sau când serviciile de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile lipsesc. Pentru mulți părinți, ajutorul practic face diferența între a putea continua și a se simți copleșiți.
Nu toate familiile iau aceeași decizie din aceleași motive. Unii părinți aleg să nu mai aibă copii pentru a se concentra pe carieră, pe relație sau pe propria bunăstare. Alții spun că se simt împliniți cu numărul de copii pe care îl au deja. Profesorul Damien Riggs a subliniat și acest aspect: „Ceea ce arată această cercetare este că acestea sunt decizii luate de-a lungul anilor, nu în momente, și sunt modelate de experiențele reale de parenting, nu doar de setările politicilor.”
În acest context, simpla susținere financiară nu pare suficientă. Deși politicile publice s-au concentrat adesea pe bani, scăderea natalității a continuat. Mesajul transmis de părinți este că sănătatea mintală, recuperarea după naștere, ajutorul practic și sentimentul că nu duc totul singuri contează la fel de mult. Iar concluzia profesorului Damien Riggs rămâne esențială: „La sfârșitul zilei, dacă vrem să înțelegem de ce oamenii au mai puțini copii, trebuie să-i ascultăm.”
