Zeci de mii de români ajung anual la notar ca să lase o casă sau un teren familiei și descoperă că legea tratează diferit transferurile, în funcție de gradul de rudenie. Un apartament cedat fratelui sau soțului intră sub alte reguli fiscale decât unul transferat copilului. Diferența pornește din modul în care Codul Civil separă rudele de sânge de persoanele intrate în familie prin căsătorie.
Potrivit Titlului al III-lea din Codul Civil românesc în vigoare, rudenia de gradul 1 are la bază exclusiv legătura de sânge sau adopția legală. Legea nu ia în calcul cine a locuit în aceeași casă și nici legăturile emoționale. În acte, gradul 1 înseamnă o singură treaptă pe linia directă de filiație. Fiecare naștere reprezintă un grad. De la tată la fiu există o singură naștere, deci un singur grad.
În această categorie intră strict părinții, adică mama și tatăl, și copiii. Sunt incluși și copiii adoptați cu acte în regulă. După finalizarea adopției în instanță, copilul adoptat primește aceleași drepturi ca un copil biologic, inclusiv obligațiile de întreținere și drepturile de moștenire. Primește un nou certificat de naștere, iar din punct de vedere juridic devine rudă de gradul 1 cu noii părinți. În documentele oficiale, de la certificate de moștenitor până la declarații vamale sau bancare, doar părintele și copilul se încadrează aici, arată Jurnalulnational.
Una dintre cele mai frecvente confuzii privește soții. Codul Civil arată clar că soțul și soția nu sunt rude de gradul 1. Între ei nu există consangvinitate, ci o legătură juridică distinctă, numită afinitate. Căsătoria creează o alianță între două familii și produce drepturi și obligații specifice, dar nu stabilește un grad de rudenie între cei doi soți. În schimb, afinitatea se răsfrânge asupra rudelor partenerului. Soacra și ginerele sunt afini de gradul 1, iar cumnatul și cumnata sunt afini de gradul 2.
Acest statut contează direct și în succesiuni. Soțul supraviețuitor are drepturi clare la moștenire, însă separate de cele ale rudelor de sânge. El nu intră în nicio clasă de moștenitori legali, ci vine în concurs cu acestea. Dacă împarte averea cu copiii, primește un sfert. Dacă împarte cu frații sau părinții defunctului, cota lui urcă la o treime. Legea îi garantează și dreptul de abitație în casa familiei timp de cel puțin un an.
Nici frații și surorile nu sunt rude de gradul 1. Legea îi încadrează ca rude de gradul 2 în linie colaterală. Bunicii și nepoții fac parte tot din gradul 2, dar în linie directă. Calculul se face prin numărarea generațiilor care despart persoanele. De la bunic la tată este un grad, iar de la tată la nepot este al doilea grad. La frați, traseul urcă la părintele comun și apoi coboară la celălalt frate, ceea ce duce tot la gradul 2. În cazul relației dintre un unchi și nepotul său de frate, calculul duce la gradul 3.
Stabilirea corectă a gradului de rudenie este esențială în actele oficiale. Instanțele, notarii și inspectorii fiscali cer precizie. O eroare poate duce la anularea documentelor. Un unchi trecut greșit ca rudă de gradul 2 într-un act de donație poate atrage respingerea dosarului la Cadastru.
