Un studiu global prezentat la a 42-a Reuniune Anuală a Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie arată cât de mult cântărește costul în accesul la tratamentele de fertilitate. Concluzia este clară: dacă s-ar reduce la jumătate costurile plătite direct de pacienți pentru tratamentele de fertilitate, numărul nașterilor obținute prin reproducere asistată ar putea crește de 2,67 ori.
Diferențele dintre țări sunt foarte mari. În Brazilia, India și Asia de Sud-Est, proporția nașterilor prin ART este de numai 0,2%-0,4%. La polul opus, în Coreea de Sud ajunge la 11,8%, în Spania la 11,7%, iar în Japonia la 9,3%. În aceste state, costul brut este sub 100% și cel net sub 50% din venitul median al gospodăriei. Studiul sugerează astfel că șansele reale ale familiilor nu depind doar de progresul medicinei, ci și de suma finală care trebuie suportată din bugetul propriu.
Cercetătorii au analizat date din 22 de țări și regiuni, care acoperă peste 95% din activitatea globală ART, în perioada 2021-2023. Ei au folosit o măsură denumită „cost-per-copil”, adică suma necesară pentru a ajunge la o naștere vie prin ART, exprimată ca procent din venitul median al gospodăriei după impozitare. Această metodă mută discuția de la prețul unui singur ciclu la costul total al șansei de a avea un copil.
Potrivit datelor citate de Lyla, costul brut „cost-per-copil” a variat de peste 12 ori la nivel internațional, de la 66% din venitul median al gospodăriei în Israel la 833% în Africa (fără Egipt, Tunisia și Africa de Sud). Costul net, adică suma rămasă efectiv în sarcina pacientului, a mers de la 13% în Israel la 825% în Africa. Modelele studiului au explicat între 77% și 84% din variația utilizării ART.
„Deși se înțelege deja că prețul influențează deciziile pacienților, a fost frapant să vedem cât de mult din variația accesului între țări și regiuni ar putea fi explicată printr-o singură metrică de accesibilitate. Modelele noastre au explicat între 77% și 84% din variația utilizării ART.” Declarația îi aparține Dr. Stephanie Kuku, autor principal al studiului, de la Conceivable Life Sciences.
Studiul mai arată că legătura dintre cost și utilizare nu este liniară. O reducere de preț nu aduce doar o creștere modestă, ci poate produce salturi mult mai mari, mai ales în locurile unde tratamentul este aproape imposibil de plătit. „Am constatat, de asemenea, că relația a urmat un model de lege a puterii, mai degrabă decât unul simplu liniar. În termeni practici, aceasta înseamnă că reducerea costurilor ar putea produce creșteri disproporționat de mari în utilizare, cele mai mari câștiguri fiind observate în țările și regiunile unde barierele de accesibilitate sunt cele mai mari.”
Dr. Stephanie Kuku subliniază și un prag important: „Analiza noastră este fundamental centrată pe pacient: întreabă cât câștigă o gospodărie tipică și cât ar trebui să cheltuiască pentru a avea un copil prin ART. Pragul de 50% nu este o construcție teoretică; este o observație fundamentată a ceea ce au realizat națiunile cu cele mai bune performanțe.” Când costul depășește două sau trei venituri anuale mediane, utilizarea ART scade la 0,2%-0,4%.
În privința soluțiilor, studiul sugerează că sistemele de asigurare și finanțarea publică ar trebui să acopere mai multe cicluri complete de tratament, nu unul singur. „Poate cel mai simplu răspuns este că mandatele de asigurare și programele de finanțare publică trebuie să acopere multiple cicluri complete de tratament , nu doar unul singur. Întreaga noastră analiză este construită în jurul ‘cost-per-copil’, nu ‘cost-per-ciclu’, pentru că asta contează pentru pacienți. Datele sunt fără echivoc că țările care finanțează multiple cicluri realizează o utilizare mai mare.”
Studiul menționează și exemple concrete, cum este Coreea de Sud, unde există un credit de impozit pe venit de 30% pentru tratamentul de fertilitate. La rândul său, Profesor Dr. Anis Feki, președinte al ESHRE, a rezumat astfel concluzia: „Acest studiu aduce cifre în spatele a ceea ce mulți pacienți experimentează: accesibilitatea nu este o problemă secundară, ci un determinant major al accesului la îngrijirea fertilității. Deși soluțiile trebuie adaptate fiecărui sistem de sănătate, datele oferă un mesaj clar și plin de speranță: politicile care reduc costul real pentru pacienți pot îmbunătăți semnificativ accesul la ART.”
