Până nu demult, prietenii intrau în discuție după întâlnire, când urma analiza de după. Acum, în dinamica numită „friendfluence”, ei ajung direct în viața amoroasă și pot influența decizii concrete: pe cine mai vezi, ce mesaj trimiți și ce comportamente accepți.
Miza este mare. Sprijinul grupului te poate ajuta să observi mai repede semnale de alarmă sau incompatibilități pe care, prinsă de entuziasm, le-ai putea trece cu vederea. În același timp, implicarea celor apropiați îți poate afecta propriul reper interior, mai ales atunci când o opinie sceptică din exterior ajunge să cântărească mai mult decât felul în care te-ai simțit tu la întâlnire.
Terapeuta Chloë Bean, LMFT, specializată în traume somatice, explică fenomenul astfel: „Friendfluence înseamnă să-ți lași prietenii să intre în viața ta amoroasă și să operați ca niște copiloți”. În această formulă, prietenii nu mai rămân doar în fundal, ci influențează cine primește o a doua șansă și cine este eliminat.
Avantajele sunt ușor de înțeles. O persoană din afară, mai detașată, poate identifica mai rapid un comportament nepotrivit, o inconsistență sau o incompatibilitate pe care cineva implicat emoțional nu o vede imediat. Într-o cultură de dating descrisă ca tot mai complicată și nesigură, cu multe opțiuni și anxietate în jurul relațiilor, sprijinul cercului apropiat poate da un sentiment de siguranță. Tot aici apare însă și riscul, după cum relatează Bravonet.
Chloë Bean atrage atenția că lucrurile se complică atunci când prietenii reacționează din propria anxietate, din experiențe trecute sau din frici proiectate asupra întâlnirilor tale. „Dacă prietenii tăi reacționează din anxietate și propriile lor experiențe trecute sau frici sunt proiectate asupra întâlnirilor tale… s-ar putea să începi să simți că trebuie să mergi pe opinia grupului, un pic de presiune de la egal la egal”, spune ea.
Specialista descrie și un scenariu clar în care trendul devine problematic. Pleci de la o întâlnire cu o stare bună, cu speranță și cu impresia că ai vrea să mai vezi persoana respectivă. Apoi, după ce un prieten se arată sceptic, începi să te îndoiești de propria reacție. „Propria ta experiență este suprascrisă și, când asta se întâmplă constant, pierzi accesul la ceea ce simți tu despre acea persoană”, avertizează Chloë Bean.
Implicarea excesivă a grupului poate merge și mai departe. De exemplu, când toată lumea analizează la microscop un mesaj primit după întâlnire, presiunea de grup te poate face să alegi varianta majorității, nu ceea ce crezi tu. În acel punct, nu mai este vorba despre sprijin, ci despre conformare.
Recomandarea terapeutei este una practică și vine înainte de discuția cu prietenii. După o întâlnire, ea sugerează să scrii sau să înregistrezi o notă vocală despre cum te-ai simțit cu persoana respectivă, înainte să vorbești cu altcineva. „Reacția ta, cum te-ai simțit în corpul tău, fără ca nimeni altcineva să te influențeze, aceasta este claritatea.”
Abia după acest pas, spune Chloë Bean, are sens să intre și prietenii în conversație. Ea recomandă să le prezinți reacția ta deja procesată, nu materialul brut. În felul acesta, poți observa mai clar dacă sprijinul celor din jur îți confirmă propria claritate sau dacă începe să ți-o ia chiar din primele mesaje de după întâlnire.
