Imaginile cu vedete care revin foarte repede la sală după naștere au readus în atenție o presiune resimțită de multe femei: așteptarea de a se întoarce rapid la corpul, ritmul și energia de dinainte. Discuția a fost relansată după ce boxerul Tommy Fury a publicat o fotografie cu logodnica sa, Molly-Mae Hague, în echipament sportiv, la patru săptămâni după ce a născut.
Exemplele recente sunt apropiate atât ca timp, cât și ca mesaj. Molly-Mae Hague a fost fotografiată la sală la mai puțin de patru săptămâni după nașterea fiului ei, Midas. Ellie Goulding (39 de ani) a postat exerciții cu greutăți la trei săptămâni postpartum. Cardi B (33 de ani), mamă a patru copii, a urcat 80 de etaje pe un aparat de step la doar opt zile după naștere, iar Sienna Miller (44 de ani) a revenit la promovări la trei săptămâni după ce a adus pe lume un bebeluș luna trecută.
Problema nu este viteza cu care altcineva pare să își reia rutina, ci faptul că Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS) recomandă evitarea exercițiilor fizice intense înainte de controlul de șase săptămâni. Asta înseamnă că exemplele distribuite online, la opt zile, trei săptămâni sau patru săptămâni, apar toate înaintea acestui prag de siguranță.
Tommy Fury a scris pe Instagram despre Molly-Mae Hague: „Atât de mândru de fata mea, după ce a născut acum patru săptămâni s-a și întors să rupă sala de sport.” La rândul ei, Ellie Goulding (39 de ani), cântăreață, a însoțit imaginea cu greutăți cu mesajul: „Înapoi la treabă din nou.” Deși par postări simple, pentru multe femei ele se suprapun peste o realitate de recuperare marcată de oboseală, lipsă de somn și un program fragmentat.
Potrivit Lyla, Clare Foges, autoare la Dailymail și mamă a patru copii de opt, șase, cinci și doi ani, atrage atenția că astfel de imagini întrețin ideea că femeile „ar trebui să fie înapoi la sală imediat după ce au născut”. Ea subliniază și diferența de context, observând că femeile celebre nu arată „bonele din fundal, menajera care aspiră și curăță, asistenții care comandă cumpărăturile”. Se vede rezultatul, nu și sprijinul din spatele lui.
Clare Foges amintește și motivul medical al recomandării NHS. Femeile ar trebui să aștepte până la controlul de șase săptămâni, „în parte deoarece hormonul relaxină (care relaxează articulațiile) este încă în corp luni de zile după naștere, punând femeile la un risc mai mare de rănire”. Tocmai de aceea, imaginile motivaționale de pe rețelele sociale nu ar trebui transformate într-un reper personal sau într-un standard medical.
Pe lângă aspectul fizic, autoarea vorbește și despre efectul psihic al comparației. Ea menționează „impactul mental pe care aceste tipuri de postări îl au asupra mamelor obișnuite care se luptă în mlaștina de tampoane de sân îmbibate și zero somn”. În același registru, avertismentul ei este clar: „Milioane de tineri văd postările lui Molly-Mae și Tommy ca un model pentru propriile vieți. Așa că atunci când o proaspătă mamă o vede pe ea celebrată pentru că face exerciții atât de curând, ar putea concluziona că și ele ar trebui să-și încredințeze bebelușul celui mai apropiat adult responsabil și să meargă la sală.”
Ideea de fond este că perioada post-partum nu ar trebui grăbită sub presiunea comparației. Clare Foges rezumă miza influenței online astfel: „oamenii care își petrec viețile generând conținut pentru rețelele sociale au niveluri uriașe de influență și cu această influență vine responsabilitatea”. Iar concluzia ei este un îndemn la răbdare: „Este un capitol relativ scurt și prețios al vieții: nu vă grăbiți să-l părăsiți. Sala de sport poate așt”
