Un studiu despre copiii cu vârste între 2 ani și jumătate și 7 ani și jumătate arată cum ajung părinții să folosească telefonul sau tableta pentru a-i liniști în momente dificile. Cercetarea, coordonată de Jane Shawcroft, asistent universitar de comunicare la Ohio State, nu condamnă acest gest, ci urmărește legătura dintre folosirea ecranelor pentru reglarea emoțională, dezvoltarea cognitivă a copiilor și sănătatea mentală a adulților.
Publicat recent în Journal of Communication, studiul a analizat relația dintre reglarea emoțională prin media și funcțiile executive ale copiilor, mai exact flexibilitatea cognitivă și controlul inhibitor. Rezultatele au arătat că, în multe familii, relația cu ecranele nu arată la fel de la un copil la altul.
În 87% dintre cazuri, cercetătorii au observat o buclă de întărire. Mai exact, cât de ușor sau de greu putea fi calmat un copil influența timpul petrecut în fața ecranelor. Apoi, această expunere modela funcțiile executive ale copilului, iar aceste funcții ajungeau să influențeze din nou cât de des apelau părinții la dispozitive pentru liniștire. Lyla notează că Jane Shawcroft a explicat diferențele dintre copii astfel: „Modelul fundamental diferă de la un copil la altul, nu variază doar amploarea efectelor.”
Cercetătorii au identificat și două grupuri mai mici. Aproximativ 6% dintre copii au avut o relație atipică între cele două abilități cognitive și reglarea emoțională prin media, iar această situație a rămas parțial neexplicată. În alte 7% dintre cazuri, ecranele influențau dezvoltarea abilităților cognitive, însă aceste abilități nu dictau cât de des recurgeau părinții la ecrane.
În acest ultim grup, părinții au raportat mai frecvent stări depresive. Studiul leagă acest comportament de epuizarea adultului, când tehnologia devine soluția cea mai la îndemână. Jane Shawcroft a descris direct acest mecanism: „Sănătatea mentală a părinților anticipează clar modul în care aceștia folosesc tehnologia alături de copiii mici. Ecranele sunt o pârghie la care părinții apelează când nu au resursele necesare pentru a face față propriilor vulnerabilități.”
Autoarea studiului cere o abordare mai blândă față de părinți și mutarea accentului de pe vina individuală pe sprijinul colectiv. Mesajul ei este clar: „Îmi doresc ca narațiunea despre copii și tehnologie să treacă de la abordarea individualistă la responsabilitatea noastră comună, ca societate. Trebuie să sprijinim copiii în mediul pe care noi l-am construit pentru ei. Dacă vrem ca cei mici să fie bine, trebuie să le ajutăm părinții să fie bine.”
