Vocea interioară care spune că nu ești destul de bună nu apare întâmplător și nici nu descrie automat adevărul despre tine. Ea ajunge să pară mai puternică decât vocea de încurajare din două motive clare: instinctul evolutiv de supraviețuire și experiențele din copilărie.
Creierul uman observă mai ușor riscurile și greșelile decât lucrurile bune. Din acest motiv, gândurile dure despre propria persoană pot părea convingătoare tocmai fiindcă apar repede și revin des. La asta se adaugă experiențele formate devreme. Persoanele care au crescut în medii în care criticile erau frecvente sau în care au simțit presiunea de a fi perfecte pot interioriza aceste mesaje și le pot transforma într-un dialog negativ cu sine.
În viața de zi cu zi, acest mecanism se vede mai ales după o greșeală. Dacă te surprinzi vorbindu-ți aspru într-un astfel de moment, asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine. Înseamnă că se activează un mecanism biologic și învățat, care poate fi gestionat. Miza nu este mică, pentru că reducerea autocriticii de acest tip susține sănătatea emoțională, stima de sine și poate reduce stresul cronic.
Specialiștii atrag atenția că vocea interioară critică nu reflectă mereu realitatea și nu ar trebui tratată ca un adevăr absolut despre propria persoană. Potrivit Lyla, felul în care îți vorbești în aceste momente se poate schimba mai eficient prin blândețe și prin verificarea realității decât printr-o confruntare agresivă cu propriile gânduri.
Acest mod de lucru este prezentat și ca un instrument de vindecare util în alte forme de epuizare psihologică, inclusiv în sindromul soției care pleacă, unde presiunea de a face totul perfect și lipsa aprecierii alimentează dialogul interior negativ.
Cum gestionezi criticul interior
Primul pas este observarea gândului negativ fără acceptarea lui automată. Faptul că un gând apare în minte nu îl transformă într-un fapt. Următorul pas este verificarea lui prin lucruri concrete: fapte, reușite personale și situații reale în care ai făcut bine ceea ce aveai de făcut.
Exercițiul nu cere să te forțezi să crezi că totul este minunat. Ideea este să nu lași o voce automată să fie singura care ține evidența. Ajută și separarea criticului interior de propria identitate, astfel încât acel mesaj să nu fie tratat ca și cum ar fi partea ta cea mai lucidă.
Personificarea criticului interior este una dintre strategiile recomandate, pentru că introduce o mică distanță între tine și reacția automată. Dacă simți că organismul intră în starea de luptă sau fugi, sunt recomandate tehnicile de relaxare, inclusiv respirația controlată, pentru calmarea sistemului nervos.
Printre cele mai eficiente strategii recomandate se numără personificarea criticului interior și practicarea autocompasiunii. În termeni simpli, poate ajuta să îți vorbești așa cum ai vorbi unui prieten aflat într-un moment dificil. Pentru a construi încrederea în sine pas cu pas, punctul de plecare este înțelegerea faptului că autocritica este un mecanism care poate fi gestionat, cu efect direct și asupra reducerii stresului cronic.
