Un studiu realizat pe 1.024 de adulți cu o vârstă medie de 81 de ani a asociat consumul a peste un ou pe săptămână cu un risc cu 47% mai mic de Alzheimer, comparativ cu persoanele care mâncau cel mult un ou pe săptămână. Participanții au fost urmăriți timp de aproape șapte ani, iar 280 dintre ei au fost diagnosticați cu această boală în perioada de monitorizare.
Rezultatul nu arată că oul protejează sigur memoria. Diferența de 47% compară două grupuri distincte: cei care au consumat mai mult de un ou pe săptămână și cei care au mâncat cel mult un ou săptămânal. Autorii vorbesc despre o asociere observată în date, nu despre o legătură directă de cauză și efect.
Explicația urmărită de cercetători se leagă în special de colină, un nutrient aflat în cantitate mare în gălbenuș. Colina este esențială pentru producerea acetilcolinei, un neurotransmițător implicat în memorie. Ani la rând, discuția despre ouă s-a concentrat mai ales pe colesterol, însă această cercetare mută atenția spre aportul lor nutritiv.
Studiul a fost publicat în The Journal of Nutrition și a folosit date din Rush Memory and Aging Project din SUA, potrivit Revista Ioana. Pe lângă analiza alimentației, cercetarea a inclus și evaluarea creierelor donate post-mortem. Acolo a apărut un detaliu relevant: persoanele care consumaseră ouă mai frecvent prezentau mai puține modificări specifice bolii Alzheimer, adică mai puține plăci de beta-amiloid și aglomerări de proteină tau.
Chiar și cu aceste observații, autorii cer prudență în interpretare. Studiul este observațional, ceea ce înseamnă că poate arăta o legătură între două elemente, dar nu poate demonstra că ouăle au produs direct această scădere de risc. Rezultatele pot fi influențate și de alte obiceiuri sănătoase ale persoanelor care mănâncă ouă mai des. Cu alte cuvinte, oul poate face parte dintr-un stil de viață mai atent, fără să fie singurul factor implicat.
Pragul observat în cercetare a fost clar: mai mult de un ou pe săptămână, comparat cu cel mult unul. Studiul nu oferă însă un număr optim sau sigur de ouă consumate săptămânal. De asemenea, nu separă rezultatele în funcție de modul în care au fost gătite ouăle.
Din datele prezentate lipsesc și alte diferențieri. Nu sunt precizate diferențele dintre femei și bărbați, nu apare o comparație între tipuri de ouă și nu este inclusă o listă cu alte surse alimentare de colină. Din acest motiv, rezultatul trebuie privit ca un indiciu promițător despre relația dintre alimentație și sănătatea creierului, nu ca o regulă nouă valabilă pentru toată lumea.
Mesajul practic al studiului merge spre imaginea de ansamblu a dietei, nu spre ideea unui aliment-minune. Dacă există întrebări personale despre consumul de ouă, mai ales în cazul colesterolului mărit, răspunsul personalizat poate veni doar de la medic.
