Declinul fertilității odată cu înaintarea în vârstă a fost asociat până acum în special cu pierderea treptată a ovulelor și a foliculilor. Mecanismele care accelerează această epuizare erau însă explicate doar parțial. O echipă de la Universitatea Monash indică acum gena Nfkb1 drept un posibil factor de protecție pentru durata vieții reproductive feminine.
Potrivit datelor prezentate de autori, această genă limitează inflamația cronică de nivel scăzut din ovar, asociată cu îmbătrânirea ovariană. În cazul femeilor afectate de insuficiență ovariană prematură, consecințele nu se opresc la infertilitate. Producția de hormoni ovarieni scade mai devreme, iar riscul pentru boli de inimă și osteoporoză este mai mare decât la femeile fără acest declin timpuriu.
Studiile preclinice conduse de Dr. Karla Hutt, coordonatoarea studiului de la Universitatea Monash, au arătat că pierderea genei Nfkb1 a dus la epuizarea accelerată a rezervei ovariene. În aceleași experimente, cercetătorii au observat și o inflamație ovariană mai accentuată. Rezultatele descriu un mecanism biologic identificat preclinic, nu un tratament disponibil în prezent pentru paciente.
Conform Jurnalulnational, lucrarea a fost publicată în Journal of Reproductive Biology and Endocrinology, cu titlul „Mice lacking NF-ĸB1 undergo premature ovarian aging”, semnată de Carolina Lliberos și colaboratorii săi, în 2026, cu DOI 10.1186/s12958-026-01574-5.
Dr. Karla Hutt a explicat că rezultatele arată o legătură directă între această genă, inflamație și pierderea mai rapidă a foliculilor ovarieni. „Constatările noastre sugerează că pierderea Nfkb1 poate cauza inflamație cronică de grad scăzut în ovar, accelerând epuizarea asociată vârstei a foliculilor, ducând la pierderea timpurie a fertilității și menopauză prematură.”
Descoperirea are importanță și prin faptul că până acum au fost identificați puțini factori genetici asociați cu pierderea timpurie și rapidă a ovulelor și foliculilor. În aceeași declarație, cercetătoarea a arătat că gena contează și pentru menținerea producției hormonale ovariene. „Această genă are un rol semnificativ în menținerea numărului de foliculi și, prin urmare, a producției de hormoni ovarieni și a longevității reproductive feminine.”
Autoarea studiului a adăugat că astfel de cercetări ar putea clarifica genetica fertilității și, în timp, ar putea orienta îngrijirea clinică și intervenții care să țintească gena sau căile inflamatorii legate de ea.
